joi, 10 aprilie 2014

Un scurt jurnal de bord

a călătoriei echipei noastre în Brașov

Ziua nr. 1 - 25.12.13

Pe data de 25 decembrie, cu toții ne-am întîlnit lîngă magazinul „ProNoi” , așteptînd cu nerăbdare autocarul, ce ne va duce în România. După părerea mea, lîngă magazin bagajele noastre au ocupat mai mult loc decît noi împreună cu părinții. Fiecare avea minimum cîte 2 bagaje. Cred că asta e normal, luînd în considerație că nu am plecat doar pentru a ne distra, ci și pentru a merge în expediții. Și, în sfîrșit, a sosit multașteptatul autocar. Am pus bagajele în compartimentul special, ne-am luat rămas bun de la părinți, și am luat loc în autocar. Acum începea adevăratul drum spre Brașov. Mergînd pe străzi, am observat că Chișinăul e foarte frumos la ora 21:00. Ne-am oprit puțin lîngă arena circului, pentru „a-i îmbarca„ și pe doritorii din alte școli, și am plecat. În autocar, domnul Viorel, ghidul călătoriei, ne-a prezentat pe scurt pe cei 2 șoferi și ne-a explicat amănunțit ruta noastră, programul excursiilor și a răspuns la întrebările noastre. În autocar, eram o echipă mare și prietenoasă, care urma să petreacă împreună 3 zile. Ca să nu ne fie plictisitor, șoferul ne-a pus la televizorul său filmul „Spărgătorul de nuci” , însă, pe la sfîrșitul filmului am ațipit, fără să văd cu ce s-a terminat... M-am trezit zgîlțîit de ceva, și, deschizăîndu-mi ochii, am văzut că trecem deasupra rîului Bîc, aproape de vama moldovenească. Văzînd um magazin „Duty Free„ aproape, domnul Viorel a propus să intrăm, poate să ne cumpărăm ceva cît stăm la rînd. Pentru alții, însă, mai importante erau nevoile fiziologice, despre care am învățat, iar șoferii ne-au explicat unde era toaleta, însă trebuia să plătim acolo 1 leu. De asemenea, în salonul autocarului a venit un miros de pîine, salam, chifle, aproape ca la cantina noastră. După ce, destul de repede, am trecut vama noastră, ne-am pus în rînd și la vama română. Toaleta de acolo era gratuită, însă trebuia să-ți astupi nasul cînd intrai acolo. Cu chiu, cu vai, am trecut cele 2 vame, am ajuns în sfîrșit în România, una din țările membre ale UE. Drumul era întunecat și cețos, și, fiind noapte, tot autocarul s-a cufundat într-un somn adînc, în afară de șofer, desigur...

Ziua nr. 2 - 26.12.13

În dimineața datei de 26, trezindu-mă, în față mi-a apărut denumirea de „Carrefour”. Apoi am aflat că de fapt „Carrefour„ e denumirea unui magazin mare și divers, cum ar fi la noi „Metro”. Am facut o mică oprire, iar apoi am decis ca întîi să vizităm castelul „Bran”, iar apoi să ne cazăm în hotel. În drum spre hotel, domnul Viorel ne povestea multe lucruri interesante și istorice despre locurile pe unde mergeam. Locuri pustii, case, dealuri, munți, orice devenea pentru el un motiv de a începe a ne povesti ceva nou, ceva captivant. E o adevărată „Enciclopedie Ambulantă”! Dacă la noi, în Chișinău, ne înconjoară din plin copacii, în Brașov eram înconjurați din toate părțile de munți. După legendă, Chișinăul e așezat pe 7 coline, și, atunci, Brașovul e așezat între 7 munți. În drum spre castel am reușit să fac doar o fotografie:
 
Suburbia Brașovului:
seamănă mai mult cu un peisaj de primăvară, însă
astea sunt doar aparențe...
 
 
Ajungînd la castelul Bran, am coborît în sfîrșit din autocar, luîndu-ne ceea ce credeam că ne va fi de folos: cîțiva lei românești, apă, ceva gustări și, cel mai important, aparatul de fotografiat.
Fără el nu aș fi putut să fac următoarele poze:
 
Intrarea în castel
 
 
 
Alături de intrare, erau și cîteva tarabe, unde vînzătorii ne propuneau broșe,
brățări, și suvenire cu emblema castelului.
Eu, însă, nu am cumpărat nimic. Mi-am păstrat banii pentru a cumpăra ceva de la piața, pe care domnul Viorel a zis că o vom vizita după excursia în castel.
 
  
 Pe teritoriul castelului era și o zonă naturală, care includea:

 
Cîteva pădurici de copaci,
 


O căsuță, ce-i drept, nu am înțeles dacă servește
ca decorațiune sau trăiește cineva în ea... ,
 
 
 
O panoramă frumoasă a casei...
 
 
 
Un lac înghețat ce arată minunat în fon cu parcul
 
 

După cum se vede, totuși era destulă zăpadă...
 
 

Acesta e drumul care ducea spre castel, care e amplasat pe
o stîncă inaltă. În imagine, nu pare lung, însă nu e deloc așa...
 
Iată cîteva poze făcute pe acea cărare:
  
Urcușu-i greu...
 
 

Un loc înalt, de pe care se vede tot teritoriul castelului „ Bran ”
 
 
 
O cruce înaltă, care are aproximativ 1 metru
 


Castelul „ Bran ” privit dintr-o parte
 
 

Acestea sunt scările care duc spre ușa principală a castelului


Intrînd deja în castel, am făcut următoarele poze:


 
 

Un comentariu: